Acest site foloseşte cookie-uri. Continuând navigarea vă exprimați acordul asupra Politicii de cookies şi acceptați că ați luat la cunoştință despre Politică de confidențialitate şi Termeni și condițiile site-ului.Aceste documente conțin și informații despre cum pot fi modificate setările cookie-urilor în browsere.

Tehnici de terapie prin artă pentru acasă

Este probabil o perioadă fără precedent în viața multora dintre noi, „o nouă normalitate” căreia trebuie să ne adaptăm cumva din mers, un moment intens, cu normele și restricțiile lui, o perioadă de criză pe care încercăm să o gestionăm cât mai bine atât pentru noi cât și pentru cei mici, dacă suntem părinți.

Pentru că arta și jocul sunt poate primele modalități de comunicarea ale copiilor, apărând chiar înaintea vorbirii, am apelat la cunoștințele clinice ale terapeuților prin arte pentru a va ajută, sperăm noi, să navigați mai ușor prin marea de trăiri, teamă și anxietate pe care situația generală actuală o poate trezi în noi.



Anxietatea, o mișcare șerpuită

Mă numesc Loredana Larionescu și sunt psihoterapeut de orientare experiențială, cu specializare în psihoterapia prin dans și mișcare. Lucrez cu persoane la care anxietatea ia forme extrem de diverse, de la existențiala teamă de moarte sau preocuparea exagerată față de părerea celor din jur, până la temerile mai concrete, cum e fobia de aparatele de imagistică tip RMN sau CT. Un punct comun pe care l-am observat la acești clienți este felul în care ei percep anxietatea la nivelul senzațiilor corporale.

O descriere frecventă dată de clienţii mei experienţei subiective catalogate ca „anxietate” este aceea că se mişcă ceva înăuntrul lor – şi arată de obicei spre stomac sau sub stern. E adesea o mişcare şerpuită sau spiralată destul de strânsă, care se cere observată, lăsată la lumină astfel încât să nu mai fie atât de înfricoşătoare.

Ce poate face fiecare acasă singur sau împreună cu familia pentru ca mişcarea asta interioară să nu se transforme în anxietate permanentă? E simplu, nici măcar nu se poate numi „tehnică” şi e accesibil tuturor – copiii o fac spontan şi o putem face oricând împreună cu ei sau doar inspiraţi de ei: în intimitatea propriei case, puneţi melodia preferată şi dansaţi pe ea – pur şi simplu, aşa cum vă vine, fără reguli şi mai ales – ce privilegiu! – fără să vă preocupaţi cum arată! Acum mai mult ca oricând, pentru că ni se spune să stăm acasă, departe de alţi oameni, avem şansa să ne mişcăm liber în spaţiul nostru privat, ca şi cum nu ne-ar vedea nimeni pentru că, ghici ce - chiar nu ne vede nimeni!

Cu ocazia asta, putem lăsa acea mişcare interioară, care este deja sau ar risca să devină anxietate, să îşi găsească drumul afară, în forma dansului nostru nereglementat, să se elibereze şi să ne facă astfel şi pe noi să ne simţim mai liberi chiar în aceste vremuri în care exteriorul pare ameninţător şi constrângător.

Terapie prin dans - Anxietatea, o mișcare șerpuită Picture by: Bekah Russom



Jurnalul creativ

Mă numesc Rula Najjar, sunt terapeut prin artă ( M.A.). Locuiesc și profesez în Haifa, Israel. Ca și clinician lucrez cu copii cu ASD sau deficiențe de auz, etnici arabi cât și evrei, în diferite instituții aparținând Ministerelor Educației și al Sănătații.

În acest moment provocator când întreaga lume trece printr-o situație de criză ce ne-a întrerupt rutina și viața de zi cu zi, iar școlile, grădinițele și clinicile s-au închis, copiii rămânând acasă cu părinții, provocarea de a-mi aduce contribuția cu o tehnică terapeutică mi s-a părut binevenită.

Perioada de carantină nu este una scurtă și nicidecum lipsită de provocări în special în ceea ce-i privește pe copii, aceștia putând trăi în această perioadă emoții noi, diferite. În acest scop vă propun o tehnică menită să-i ajute atât pe copii cât și pe părinți să-și păstreze liniștea sufletească și optimismul.

Înainte de a vorbi despre tehnica în sine aș dori să vă amintesc că cel mai important lucru în această situație este comunicarea și în mod special comunicarea cu copiii.

Nu evitați să le vorbiți despre situația actuală și nu le ignorați trăirile. Încercați să le explicați situația pe înțelesul lor. Deși mici, sunt foarte inteligenți, aud, percep tensiunea și stările emoționale ale adulților. În lipsa informațiilor sau în prezența unui răspuns evaziv ar putea dezvolta gânduri înfricoșătoare și nerealiste.

Ezitarea părinților de a le vorbi îi va speria și mai mult. Vorbiți cu ei, explicați-le și oferiți-le informații potrivite vârstei lor, folosiți termeni și cuvinte potrivite capacității lor de înțelegere. Purtați discuții cu ei, întrebați-i ce știu, ce cred despre situație și corectați-le percepțiile greșite prin a le oferi informații ce îi pot liniști.

Jurnalul creativ Acesta este instrumentul de terapie prin artă pe care aș dori să vi-l împărtășesc. Jurnalul creativ îi ajută pe copii să-și exteriorizeze trăirile încurajându-i să exprime ceea ce îi preocupă, fie că sunt întrebări, emoții sau temeri, oferindu-le mai ales un sentiment de control al situației. Îi puteți da un nume, dar preferabil este să lăsați copilul să-l aleagă.

Materiale necesare Orice materiale artistice pe care le aveți în casă sunt foarte bune: un caiet, creioane, carioci, pixuri colorate, culori cerate, culori de ulei (oil pastel), pensule, culori guașă, reviste din care pot fi decupate poze, diferite tipuri de hârtie, lipici, diferite benzi adezive simple sau cu desene, modele sau texturi. Această tehnică este potrivită oricărei vârste, copii mici având însă nevoie de ajutor din partea părinților.

Indicații:

  1. Alege un caiet, nu contează dacă e cu foi veline sau nu.
  2. Puteți începe cu pregătirea coperții, dar nu este obligatoriu, vor fi copii ce vor dori să facă asta mai târziu. Lasă copilul să deseneze și să decoreze cum dorește coperta. Îl poți ajuta cu scrierea numelui sau a textului dorit, dacă este nevoie.
  3. Ca în orice jurnal, în fiecare zi, după ce data și ziua săptămânii sunt completate, copilul va crea o mica lucrare prin care să redea felul în care se simte.
  4. Copilul poate desena în fiecare zi orice dorește, fără a-i da indicații suplimentare sau a-i sugera o temă.
  5. Dacă dorește, copilul poate să se exprime artistic și printr-o poezie sau un cântec. Încurajează-l și ajută-l să vorbească despre trăirile redate și încercați în fiecare zi să vedeți unde s-ar încadra acestea pe o scală de la 1 la 10.
  6. Dacă înainte de perioada de carantină copilul se afla în terapie, când ședințele terapeutice vor fi reluate, dacă considerați necesar, puteți da acest jurnal terapeutului său.

Multă sănătate! Terapie prin artă - Jurnalul creativ Picture by: Calista Tee



Imaginile frumoase din mintea ta

Mă numesc Annemari Vârșescu, sunt terapeut prin artă plastică, absolventă a programului de master în Art Therapy din cadrul Haifa University, Israel, oraș în care am locuit și am profesat până de curând.

Experiența mea clinică este centrată pe lucrul cu copii în situații de risc, dar și cu familiile acestora, în cadrul unei instituții speciale de învățământ aflată sub egida Ministerului Asistenței Sociale. Copiii din instituție provin în general din familii monoparentale sau în proces de destrămare, copii supuși uneori neglijării sau abuzurilor sau doar victime secundare ale luptelor duse de părinți cu dependentele sau cu afecțiunile psihologice sau psihiatrice. Din păcate în lucrul cu această populație temerile, frica și anxietatea sunt întotdeauna prezente într-o măsura sau alta.

Tehnica pe care vreau să ți-o propun este o activitate ce se poate desfășura atât în cabinetul de terapie cât și în propria casă, fiind accesibilă oricui, indiferent de vârstă.

Scop: dezvoltarea abilităților vizuale și creative ale copilului, dar și crearea unui loc sigur ( safe place).

Populație: Deși am folosit-o în general în lucrul cu copiii, este o activitate potrivită oricărei vârste, inclusiv adulților.

Materiale necesare: Pot fi folosite orice materiale de artă, materiale ready made sau din natură (frunze, pietre, flori etc.), în funcție de accesibilitate, preferințe sau confort psihic.

Ca sugestie, dintre materialele de artă cunoscute probabil de mulți dintre copii pot fi folosite: creioanele colorate, cariocile, plastilina, abțibildurile, culorile cerate, pastel de ulei (oil pastel), hârtia de diferite mărimi și culori, compoziție sau texturi (hârtie creponată, hârtie glasată, tissue paper etc), lipici, bandă adezivă tip scotch etc.

Descrierea tehnicii

Roagă copilul să închidă ochii și să își imagineze cel puțin cinci imagini pe care el le găsește liniștitoare și apoi să încerce să le redea artistic folosind materialele de artă.

Cere-i apoi să scrie o frază, ce descrie fiecare scenă în parte, pe un cartonaș sau pe o bucată de hârtie. Cere-i să aranjeze foile sau cartonașele în ordine descrescătoare ținând cont de nivelul de liniște pe care acea imagine i-o oferă.

Dacă nu știe sau nu poate scrie, ajută-l, scriind tu ce dictează. Pentru cei foarte mici, antepreșcolari, date fiind limitările lor motrice, tehnica poate fi adaptată, dacă este nevoie, prin înlocuirea desenului imaginilor cu căutarea și alegerea imaginilor din reviste, acestea putând fi rupte sau decupate.

După ce toate imaginile liniștitoare au fost redate într-o formă sau alta, alege una din ele și roagă copilul să o descrie în detaliu. Atrage-i atenția asupra detaliilor, dacă este necesar. Pe rând, fiecare imagine va fi descrisă cât mai detaliat. Repetă-i detaliile spuse de el, după ce termină de descris, ca un fel de recapitulare. Acest lucru, în afară de a întări relația dintre voi, îl va ajuta să rețină cât mai multe detalii, fixându-i-se mai bine imaginea în minte.

Mai târziu, când teama, frica sau anxietatea își vor face simțită prezența, vizualizarea mentală a fiecărui loc, îl va ajuta pe copil să se liniștească. Pentru a-l ajuta să vizualizeze mental cât mai bine imaginile pune-i întrebări ce-l vor face să-și reamintească cât mai multe detalii.

Mai mult, ordinea imaginilor stabilită de copil ne poate ajuta să înțelegem ce îl ajută să se liniștească și îi oferă siguranță.

Terapie prin artă - Imaginile frumoase din mintea ta Picture by: Sarandy Westfall